Henrryot's lab...

Ofta, trecandu-si mana peste bustiera aurie, scuturand-o de cateva scame

OCC: Din cauza unor greseli facute de mine la inceputul topicului, voi schimba putin accesul in aceasta convorbire. Topicul va deveni privat pentru Henrryot si Tamara.
Imi cer scuze pentru ca nu am anuntat asta cand a trebuit.
BIC: Henrryot se ridica absent de pe scaun, scotandu-si inhalatorul, ajutand astfel la oprirea unui nou atac de astm.

- Astm?
Intreba rupand propria tacere apropiindu-se de el. Intrebarea era mai mult retorica, acel lucru fiind evident.

Aproba, dand din cap in timp ce incerca sa-si ascunda inhalatorul in buzunarul jachetei cafeni cu care era imbracat.
- Nimeni nu este perfect.
Ranji scurt.

- Defineste perfectiunea.
Replica privind la teancurile cu fotografii de pe birou, incercand sa le priveasca pe cele asezate primele, insa lumina precara nu ii permitea.

-Perfectiunea fizica cat si intelectuala.
Zambi.
Ofta, uitandu-se putin glaciar la inhalatorul ascuns perfect in buzunar.

- Nu poti defini perfectiunea prin perfectiune.
Se incrunta vag.
- Ar fi un rationament circular.

Baiatul isi intoarse privirea spre ea, ramanand mut.
Inspira adanc, stiind c anu mai avea ce spune.
Zambi doar subtil inclinandu-si capul.

Tamara astepta cateva clipe. Tacere.
- Cum ai precizat din obligatia politetii, nu este vorba de a deranja ci de lipsa luminii datorate de lucru.
Schita un zambet vag.
- Totusi, din interes profesional, as putea vedea niste poze?

Henrryot zambi putin mai larg decat ar fi trebuit, facand o reverenta nobila.
-Desigur domnisoara.
Ranji scurt.
Se apropie din nou de birou, trecandu-si degetele subtiri si incredibil de reci peste fruntea la fel de marmura.
Scoase dintr-un dosar cateva fotografii.

Tamara se apropie luand fotografiile studiind-o pe fiecare in parte.
Afisa o figura usor deranjata.
- De cat timp lucrezi ca si fotograf?
Zise vorbind brusc la per-tu. Schita o figura usor apreciativa, comparativ cu lucrarile ei.

Henrryot se aseza comod pe coltul biroului zambind amuzat.
-De putina vreme.
Chicoti usor schimbat, lasandu-si capul pe spate inchizand ochii la scurt timp dupa.

Tamara puse fotografiile la loc asezandu-se pe un scaun in fata lui.
- Acum am primit o persoana necunoscuta in locul uneia cunoscute.
Observa.
- Pentru a echilibra balanta, ar ajuta daca ai spune ceva despre tine.
Zambi ingust.
- Te rog.
Adauga apoi.

Henrryot o privi putin nemiscat.
-Fie.
Inspira.
- Am 25 de ani, lucrez ca fotograf de la 15 ani.
Pauza.
-Atunci am descoperit cat de mult imi place sa fac poze.
Tacere.
-Din pacate parintii mei au gasit pasiunea mea ca o sursa buna de venit.
Clipi.
-Asta e.

Tamara asculta schitand o figura neutra.
- Zece ani nu e asa de putin.
Zise evitand sa faca observatii fata de restul vorbelor lui.

-Totusi, nu este nici chiar atat de mult.
Replica afisand un zambet fortat.
Se ridica rigid, inspirand din ce in ce mai mult.
Isi scoase cu miscari scurte si fortate inhalatorul, oprind o alta criza de astm.
Evita sa isi priveasca vizitatorul, nestiind ce sa spuna.

Tamara incerca sa ii prina privirea avand un zambet retinut, usor jenata de tacerea pe care nu stia cum sa o intrerupa.
- Gusturi muzicale?
Intreba la intamplare.

-Nu tocmai obisnuite as putea spune, replica facandu-si rost de un glas retinut si usor timid.
-Jazz-ul si rock-ul nu cred ca se potrivesc foarte bine, nu?
Tacere.
-Dar tu?

- Nu ascult atat rock cat metal, respectiv symphonic metal si gothic metal. Restul genurilor de rock le ascult doar ocazional.
Tacu cateva clipe.
- Altfel dark tehno, goth electronic, uneori acid gazz si putin trip-hop.

-Interesant.
Minti cu un ton calm baiatul.
Reusi sa articuleze cateva cuvinte, in conditiile in care incepea sa se simta putin nelinistit cand isi studia vizitatorul.

- Foarte.
Replica cu o nota ceva mai clara de ironie in ton.
Isi scoase elasticul verde de pe mana dandu-si parul pe spate si prinzandu-l intr-o coada nu tocmai aranjata.
Apoi isi lasa mainile fara vlaga in poala asteptand.

-Mai vrei cafea?
Intreba, ranjind ciudat si foarte fastacit.
Incepu sa se mistein coltul biroului, trecandu-si obsesiv mana prin suvitele de par ciudat dezordonate.

Tamara stramba din buze.
- Am acceptat ceasca din politete. Adevarul e ca nu suport mirosul de cafea.

-Oh, reusi sa articuleze inecandu-se in scurt timp.
Dupa ce termina de tusit , se redresa, zambind ca un tolomac.
-Imi cer scuze domnisoara.

Tamara zambi brusc mai larg cand ii auzi cuvintele, dezvelindu-si dintii ingalbeniti prematur.
Se ridica trecandu-si degetele prin parul lui.
- Ai auzit cumva de perie?
Zise pe un ton usor neutru, ironic.