Blitul tine locul soarelui. [privat]

OOC: toamna, 2 septembrie, inca destul de cald, dupa o ploaie usoara. In jur de ora 9 dimineata, la marginea parcului central.

BIC:
Tamara isi ridica picioarele de pe pamantul usor umed datorita ploii scurte din noaptea ce tocmai trecuse, asezandu-si o glezna pe genunchiul opus, obtinand astfel o pozitie turceasca pe banca de lemn.
Racai inconstient vopseaua verde deschis, simtind vantul slab miscandu-i usor suvitele roscate peste paginile cartii pe care o tinea in poala.
Titlul cartii se vedea usor, scrisul auriu iesind in evidenta pe coperta perfect neagra. "Crima si pedeapsa" de Dostovieski. Ofta, trecandu-si mana prin bretonul lung, perfect pipeptanat cat sa ii acopere fruntea, insa nu si ochii.

Din tricoul alb-imaculat mulat pe corp ,isi facu aparitia o jaketa neagra pe dede-subt un mic plovar de culoare negru-albastrui.Blugi de aceiasi tenta ca plovarul.Isi aranja mai bine sapca pe cap,asezandu-se pe o banca.Isi freca ochii brutal,oboseala.Isi lipi mainile in buzunar.

Tamara auzi sunetul facut de materialul jeansilor baiatului cand acesta se aseza pe o banca din apropiere.
Se incrunta usor in timp ce citea, incercand sa ii ignore prezenta.
In mod normal nu ar fi auzit, insa in aerul acela schimbator de inceput de toamna, toate sunetele se intensificau facandu-i timpanele sa vibreze de la cel mai mic fosnet.
Dadu pagina concentrandu-se la lectura.

Ticul incontrolabil de a-si trece mana prin par vru sa fie infaptuit dar realiza ca purta ceva pe cap,asa-dar nu putea.Isi trase mai bine jaketa,scotand un sunet mai apasat,avand in vederea linistea din parc.Ce putea face?!Isi scoase telefonul,castile si le baga in urechi,linistea aceea asurzitoare nu era de el.

Tamara inchise cartea ridicandu-si privirea simtindu-si capul lasandu-se greu intr-o parte, asemeni unui animal ghidat de curiozitate. Se uita cateva clipe lipsita de expresie la asfalt, incercand sa identifice melodia care razbatea din castile baiatului. Zambi ingust pentru sine continuand sa racaie absenta vopseaua de pe banca, cu unghiile vopsite in rosu.

Baiatul stramba din nas la auzul unor melodi de jalnica calitate.Isi freca ochii din nou,cearcanele.Date cu telefonul de pamant,tragandu-i`se si castile,lasand o mica zgarietura de la fire.
-Am nevoie de un telefon nou .. Isi spuse sarcastic privind Display-ul spar.

Tamara privi distanta cum baiatul arunca cu telefonul de pamant, zambind usor, cu o tenta de ironie cand ii auzii replica. Avea o voce placuta, probabil aceea ii generase zambetul mai mult hormonal decat emotional. Revenii apoi la o figura impasibila.
- Se pare ca te porti cu o deosebita delicatete cu aparatele.
Observa ridicand o spranceana la fel de lipsita de sentiment.

-Mda ..
Ii auzi cuvintele dar totusi ceva sparsese linistea?! Cuvintele tinerei sau aparatul spart?!Dadu indiferent din umeri apoi isi intoars doar capul catre femeie.
-Oricum,nu ma asculta niciodata ...Isi trase mai bine sapca pe cap,mai sa-i vina pe ochi,nu suporta cand o fata ii vedea aspectul.

- Niste cuvinte demne de un incepator in ale tehnologiei.
Zise sec ridicandu-se, lasandu-si cartea pe banca. Se apleca ridicand aparatul privindu-l cu o curiozitate usor profesionala.
Ii observa miscarea cand baiatul isi acoperii fata, schitand un zambet imperceptibil. Pe ea nu o deranja, macar asa nu trebuia sa il priveasca cand vorbea cu el. De ce anume vorbea, mai exact, cu el? Nu isi dadu seama exact, cert e ca nu ii placea cand cineva distrugea fara sens un aparat. Acest lucru i se citii pe trasaturi.

-Nici nu e demn sa-l atingi ..
Stramba din nas cand fata atinse telefonul,era inca in posesia lui,dar oricum nu rosti nici-un cuvant care sa-i interzica ceva.
-'' Degeaba mi`am facut freza tot nu o sa tina in porcaria asta de pe capul meu ..'' Ofta.

- E un model destul de bun.
Studie in continuare aparatul asezandu-se pe banca la o distanta considerabila de baiat uitandu-se la display-ul spart. Il butona de cateva ori.
- Inca merge.
I-l intinse privindu-si degetele fara sa il priveasca pe brunet. I-ar fi placut sa repare aparatul, semana mult cu unul pe care isi dorise sa il cumpere dar nu o tinuse bursa, astfel incat stia totul despre functiile acestuia. Totusi tacu.

-Nu mai am de gand sa-l tin in posesia mea,fa ce vrei cu el.I`l intinse inapoi putin ii pasa de un aparat,ce conta?! Isi lasa capul pe spate,o picatura din frunzele plouate ii cazu pe fata.

Tamara nu astepta ca el sa repete de doua ori. Un aparat gratis, care avea nevoie doar de cateva circuite noi si un display intreg. scoase castile baiatului din mufa de pe lateralul aparatului bagandu-l in buzunar.
Fara sa spuna altceva se ridica asezandu-se din nou pe banca ei, deschizand cartea la pagina pe care o insemnase indoind coltul de sus. Isi relua lectura ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

-''Ok,revenind la normal,tacere'' rasufla un oftat greoi,din adancul plamanilor,isi scoase mainile din buzunar.Privi imprejur,doar ei?!Nimieni cu care sa comunice,acasa?!aceiasi tacere deplina,nu mai zgomotul tv-ului rasuna in intreaga casa.

Tamara citii din nou acceasi enervanta propozitie. Nu reusea sa se concentreze. In cele din urma pur si simplu inchise cartea scotand telefonul baiatului -acum al ei- desfacandu-l, studiind circuitele pentru a stii ce avea de reparat. Se cauta prin geanta dupa o surubelnita, gasind in schimb o agrafa. O folosi pentru a indrepta circuitele.

-Sa inteleg ca sunteti experta in asa ceva?! Ridica rigid din spranceana,urmarindu`i miscarile asupra telefonului sau.

- Aproximativ.
Raspunse fara sa isi ridice privirea din componentele aparatului. Dupa cateva minute zambi cu o unda de multumite, asamblanduu-l la loc. Perfect functional, isi spuse cand il deschise uitandu-se prin meniu. Mai trebuia doar un display nou.

-Vad ca l`ai facut sa functioneze din nou,interesant ..
Putin ii pasa lui de faptele fetei,doar sa intre in vorba cu cineva,caci daca se ducea acasa,goala,aceiasi tacere deplina.

- De fapt plictisitor.
Puncta fara chef punand telefonul pe banca langa ea privindu-l p clipa pe baiat printre suvitele ondulate, rosiatice, care o faceau mereu sa creada ca nu mai vede bine. Ochelarii oricum nu ajutau la nimic, deci de ce ar fi contat?

-Cum va numiti?! Isi indrepta privirile catre o pasare,canta.Divin,dar totusi era un mic detaliu ce mai inviorea acea .. monotonie si acel .. peisaj deprimant.

- Are o importanta anume?
Ridica din umeri fixand cu privirea varful adidasilorcandva albi, acum gri inchis, pe care ii purta in picioare.
- Tamara.
Raspunse in cele din urma privindu-si unghiile rosii din nou absenta.

Era important sa-si pronunte si el numele?! Avand in vedere ca ii scosese cu ''clestele'' cuvantul acela,o mai interesa si numele lui,nici vorba.
-''Oh ce interesant..''

- Politetea ar cere sa te prezinti si tu.
Replica lipsita de intonatie privindu-si in continuare unghiile.
- Doar ca nu mai exista gentlemani de mult.

-Zic sa nu ma caracterizati dupa aparente..
Isi date cu rapiditate sapca jos,nu o mai suporta,isi aranja din cateva miscari parul cu toate ca nu avea gel.
-Giovanni,scarbit sa-si prinunte numele tot.

- Giovanni... Numele care nu pot fi prescurtate sunt enervante. Un al doilea prenume?
Replica fixandu-si o clipa privirea asupra parului lui acum eliberat de sapca. Intinse mana catre suvite insa si-o retrase la jumatatea drumul privindu-l in asteptarea raspunsului.